Dacă ar fi să ne luăm după ce spun cărţile de medicină, tulburările memoriei şi ale concentrării sunt dificultăţi care intervin, de obicei, în procesul de evocare a anumitor amintiri.
Chiar dacă aceste amintiri nu sunt foarte importante, în momentul în care persoana în cauză ar vrea să îşi amintească ceva recent sau îndepărtat, se simte neputincioasă, prinsă că într-un vid, ca un blocaj.
Mai exact, nu se poate fixa asupra unei anumite idei. Medicii specialişti spun că astfel de tulburări apar după un traumatism important care ar putea fi de natură fizică sau sufletească.
Tulburările de memorie ne ajută să „alegem” cel mai bun drum
Analizând din punct de vedere spiritual situaţia, asistăm, de fapt, la o atitudine de căutare a protecţiei, venită din partea inconştientului nostru.
De fapt, aceste tulburări ale memoriei apar, în general, atunci când traversăm perioade grele, încărcate. Suntem contrariaţi, surmenaţi de griji sau nelinişti, traversăm o fază depresivă, perioade dificile în care spiritul şi conştientul sunt solicitate la maxim şi din toate părţile. Aceste solicitări nesfârşite şi multiple fac ca gestiunea lumii exterioare să fie dificilă, chiar periculoasă pentru conştientul nostru.
Vizitiul este solicitat din toate părţile, intersecţiile apărute în drum sunt prea complicate şi fără indicaţii şi direcţii majore. Toate drumurile sunt importante şi nu mai ştie pe care să-l aleagă. Riscă să facă un accident.
Scânteia divină intervine pentru a ne proteja de traume
În această situaţie, de mari controverse şi epuizare, conştientul riscă să explodeze. Atunci, scânteia divină diminuează numărul elementelor la care conştientul ar putea avea acces în acelaşi timp, evitând supraîncărcarea, saturarea care l-ar fi făcut să explodeze ca un sistem informatic.
Rămân accesibile doar elementele de bază, de moment, astfel încât să nu mai hrănească agitaţia interioară. Menajul continuă în adâncime, la nivelul inconştientului.
Cel mai bun remediu este relaxarea
Acest fapt ne permite să înţelegem de ce, din toate vremurile, cel mai bun remediu este odihna, destinderea, relaxarea. Şi ca prin minune atunci revine memoria.
De altfel, se pare că şi în medicina modernă, remediul suveran al amneziei şi al altor tulburări ale memoriei mai mult sau mai puţin grave, este liniştirea, odihna şi o anumită izolare faţă de agitaţia lumii. Conştientul poate astfel încetul cu încetul să reînveţe să gereze informaţiile sau să le accepte în cazul unui traumatism sufletesc.
sursa secretele.com