Ceafa este partea corpului care se situează între cap şi restul corpului şi face, deci, legătura între creier şi executanţii lui, care sunt braţele şi picioarele. Începând cu plexul cervical, care se situează la baza sa, toate voinţele şi deciziile de acţiune sau de relaţie vor fi trimise în direcţia organului său membrului cel mai potrivit pentru realizarea lor.
Locul în care luăm deciziile sau poarta între idee şi acţiune
Prin urmare, ceafa este deci, locul în care dorinţele sau voinţa nu au ieşit încă la suprafaţă, nu au început să apară şi nu au declanşat un gest fizic. Ele nu au fost în raport cu exteriorul şi de aceea ceafa reprezintă punctul de trecere de la conceptual (creier, idei, concepte, dorinţe, voinţe, a vrea, etc) spre real (acţiune, realizare, relaţie, expresie).
Tensiunile, suferinţele sau blocajele din această zonă a corpului exprimă dificultatea sau incapacitatea noastră de a face să devină realitate dorinţele, ideile, conceptele, voinţele… Asta înseamnă că nu putem face ca lucrurile să devină realitate pentru că avem convingerea că nu vom fi capabili.
Mai pe înţelesul tuturor, dacă noi credem că nu suntem în stare să rezolvăm o anumită situaţie sau să ne împlinim anumite dorinţe şi să ne punem propriile noastre idei în aplicare, avem probleme cu ceafa.
Să învăţăm să spunem NU
Cea mai simplă situaţie în care se poate vedea că de noi depinde realizarea voinţei noastre este torticolisul. Această tensiune a cefei arată un efect fizic direct, uneori chiar foarte dureros, care ne împiedică să întoarcem capul la dreapta sau la stânga.
Dar ce înseamnă să întoarcem capul la stânga sau la dreapta? Indiferent la ce popor vom merge, simbolistica gestului este aceea de refuz, de a spune NU cuiva sau în faţa unei situaţii. Este semnul dezacordului, al refuzului, al neacceptării a ceea ce se întâmplă sau a ceea ce altul spune sau face.
Dacă noi gândim că nu avem dreptul, nici posibilitatea sau capacitatea să refuzăm, vom rămâne „înţepeniţi” în acea situaţie insuportabilă pentru noi.
Voinţa şi deciziile noastre ne definesc viaţa
Sănătatea este un dar al fiecăruia, de care ne bucurăm zi de zi cu condiţia să ne înţelegem semnalele corpului pe măsură ce ele apar. Indiferent care ar fi atenţionările corpului, voinţa noastră devine lege atunci când trăim în acord cu Dumnezeu şi cu legile Lui.
Nimeni şi nimic nu-I poate sta în cale, doar noi putem să împiedicăm intervenţia Lui dacă nu ţinem cont de ceea ce El a sădit în noi, adică scânteia divină. Să trăim, aşadar, călăuziţi de inima divină, pentru că ea ne duce pe drumul cel mai bun.
sursa secretele.com